Rolul familiei şi şcolii în depăşirea comportamentului deviant la minori

Normele legale şi morale, regulile de comportare şi valorile acceptate în societate, numite în ansamblu „norme sociale”, servesc ca etalon de măsură sau de apreciere a comportamentului uman. Noţiunea de devianţă presupune neconformitatea cu normele sociale ce vizează atât actele de încălcare a legilor şi regulilor de convieţuire socială, cât şi tipurile de comportamente considerate „normale”. În contextul transformărilor socio-economice, amploarea fenomenului devianţei juvenile cu toate elementele sale – asistenţa psihologică a minorilor, a familiilor acestora etc. suscită un interes sporit pentru comunitatea educaţională. Minorii cu un comportament care se abate de la regulile admise de societate reprezintă o categorie de persoane cu caracteristici psihosociale specifice. Efectuând intervenţia psihologică, trebuie să se ţină cont atât de aceste trăsături, cât şi de consecinţele fiecărui tip de conduită deviantă. Articolul de faţă reflectă analiza succintă a elementelor conceptuale ale comportamentului deviant la minori, precum şi unele caracteristici, cauze ce contribuie la apariţia acestuia. De asemenea, elucidează rolul parteneriatului şcoală–familie şi cel al psihologului pentru înlăturarea unei asemenea conduite. În final, sunt propuse unele sugestii pentru specialiştii din domeniu.