EXTINDEREA ORDINII DE DREPT INTERNAȚIONAL UMANITAR ÎN SPAȚIUL INFORMAȚIONAL CU AJUTORUL DIPLOMAȚIEI DIGITALE

Amenințările hibride acoperă tot spectrul de știri false, război cibernetic/ informațional, acoperind periodic agenda multimedia în toate spațiile cunoscute de către om. Dacă pentru spațiile naturale ale Terrei avem norme și cutume respectate la nivel internațional, navigarea în spațiul digital nu conferă utilizatorului aceeași protecție dată de un cod de legi acceptat la nivel mondial, cu toate că avem un nou set de instrumente cu rol de scut împotriva pericolelor numit securitate cibernetică. Pentru ca această securitate cibernetică să fie acceptată de un număr cât mai mare de actori (ne)statali, avem nevoie norme internaționale, construite de profesioniști cu expertiză și gândire proactivă. Oamenii cu atribuții specifice pentru negocierea unor astfel de norme sunt diplomații, în cazul de față diplomații digitali. Care este rostul lor? Ce legătură este între război hibrid, diplomație digitală și drept umanitar? Sunt întrebări la care încercăm să răspundem prin intermediul acestei cercetări. În structura lucrării am utilizat concepte din normele DIU care se pot adapta operațiilor cibernetice și amenințărilor hibride. În cazul utilizării acțiunilor cibernetice agresive și a capacităților cibernetice, competența legii internaționale actuale este obiectivul articolului pentru apariția dreptului la autoapărare. Apoi, urmărim aspecte ale unor acțiuni militare care implică atacuri cibernetice, proiectate pe spectrul operației cibernetice, urmând ca aceste acțiuni cibernetice să fie examinate aplicând principii stabilite de legile existente.

EVOLUŢIA RELAŢIILOR ECONOMICE DINTRE ROMÂNIA ŞI STATELE SUBSAHARIENE ÎNAINTE DE DECEMBRIE 1989 ŞI ÎN PRIMELE DOUĂ DECENII DE TRANZIŢIE

Decolonizarea Africii Subsahariene a reprezentat o oportunitate speculată inteligent de regimul comunist de la Bucureşti. Spre deosebire de celelalte state comuniste, înregimentate curentului ideologic impus de Moscova, România a promovat o politică externă independentă şi a căutat să stabilească relaţii economice cu toate statele în curs de dezvoltare, indiferent de orientarea lor politică. Dar evenimentele din decembrie 1989 au schimbat radical politica României faţă de statele subsahariene. Articolul de față propune o analiză a modului în care au evoluat relaţiile economice dintre România şi statele subsahariene înainte de evenimentele din decembrie 1989 şi în primele două decenii ale tranziţiei spre economia de piaţă.

POLITICILE PRIVIND PROTECȚIA INFRASTRUCTURILOR CRITICE LA NIVEL EUROPEAN

Dintr-un punct personal de vedere, o parte dintre atacurile teroriste viitoare vor fi îndreptate împotriva infrastructurilor critice. Un exemplu în acest sens îl reprezintă atacul asupra unei stații de tratare a apei din SUA, atunci când s-a încercat creșterea nivelurilor de hidroxid de sodiu de peste o sută de ori, otrăvind astfel alimentarea cu apă potabilă. Însemnătatea protecției infrastructurilor critice este ilustrată și de atacul cibernetic asupra spitalului din Düsseldorf, din decembrie 2020, cu consecințe fatale, pentru prima oară în Europa. În același timp, protecția infrastructurilor critice este îmbunătățită și în cazul unui război hibrid sau al unei situații de război. Importanța sa în practică a fost ilustrată și de conflictual ruso-ucrainean din decembrie 2015, când virusul BlackEnergy al grupului APT a provocat o pană de curent în Ucraina, afectând 225.000 de oameni. Acest atac a demonstrat nivelul de succes obținut de un element militar neconvențional în mediul sectorului energetic. În acest studiu, ne propunem să prezentăm riscurile pe care infrastructurile critice le implică, urmate de sectoarele deținătoare de infrastructuri critice europene și principalele caracteristici ale acestora, precum și de câteva infrastructuri europene cu rol cheie.

IMPACTUL PE TERMEN SCURT ŞI MEDIU AL ATACURILOR ISLAMIȘTILOR DIN AL QA’IDA ASUPRA SUA, DIN 11 SEPTEMBRIE 2001

Ziua de 11 septembrie 2001, când islamiştii afiliaţi organizaţiei teroriste Al Qa’ida au atacat clădiri simbol de pe teritoriul Statelor Unite ale Americii, a reprezentat un punct de inflexiune în istoria recentă a umanităţii. Impactul acestor atacuri depăşeşte cu mult alte evenimente contemporane, care au declanşat procese geopolitice de anvergură, precum Criza Suezului din 1956 sau Revoluţia Islamică din Iran din 1979. Dacă iniţial omenirea s-a aflat în stare de şoc, văzând cum superputerea momentului pare paralizată în faţa agresiunii unui duşman puţin cunoscut, ulterior, măsurile de securitate şi dinamicile geopolitice au răsturnat nu doar modul de viaţă de până atunci al populaţiei Terrei, ci şi paradigme, concepte strategice, comportamente politice. Articolul de faţă îşi propune să analizeze modul în care atacul orchestrat de fanaticii salafisti din Al Qa’ida a transformat şi continuă să transforme societatea şi dinamica geopolitică globală.

MONITORIZAREA ȘI GESTIONAREA PROVOCĂRILOR PSIHOLOGICE ÎN SITUAȚII DE DEZASTRU

Ne confruntăm zilnic cu știri despre evenimente sociale și politice și dezastre naturale. Acestea au un impact semnificativ atât asupra locuitorilor din zona afectată de dezastru, cât și asupra personalului structurilor de intervenție. Rezultatele cercetărilor au extins cunoștințele de specialitate în ceea ce privește dezastrele naturale și civilizaționale. Pregătirea pentru gestionarea unei situații de criză a evoluat constant într-un sistem de apărare reglementată, care implică protecția valorilor societății. Sarcinile care au legătură cu protecția militară și cele care țin de gestionarea unui dezastru sunt similare, dar pot apărea diferențe cauzale. Gestionarea dezastrelor este, în prezent, un proces foarte complex, care nu reprezintă exclusiv sarcina unei organizații naționale, ci și lupta guvernelor și a organizațiilor societale pentru un scop comun. Pentru personalul structurilor de intervenție, prelucrarea sarcinilor psihologice de către specialiști devine din ce în ce mai necesară. Rolul autorităților în timpul gestionării situațiilor de urgență este foarte important în ceea ce privește cooperarea actorilor implicați și coordonarea acțiunilor. Necesitatea rolului de sprijin al organizațiilor umanitare internaționale și naționale este, de asemenea, consolidată. Această lucrare își propune să expună elementele de evaluare a riscului și a rezilienței oamenilor în situații de dezastru, pentru înțelegerea vulnerabilităților, iar rezultatele evaluării ar trebui incluse în măsurile pentru planificarea de urgență.

INIȚIATIVE ALE SECRETARILOR GENERALI AI ONU, CA RĂSPUNS LA PROVOCĂRILE MEDIULUI DE SECURITATE INTERNAŢIONAL

În decursul istoriei sale, Organizația Națiunilor Unite (ONU) s-a dezvoltat și a încercat să se adapteze pentru a putea răspunde provocărilor mediului de securitate internațional. Societatea contemporană este compusă dintr-un complex de entități economice, politice, culturale, religioase etc., aflate într-o continuă evoluție sau transformare, care generează noi și noi provocări la adresa însăși a existenței umane. În acest context, am considerat utilă evidențierea unor inițiative, documente fundamentale și politici întreprinse de ONU, de la apariție și până în prezent, menite să răspundă la cât mai multe dintre provocările din mediul de securitate internațional, în încercarea de a crea o lume mai bună, demonstrând rolul important al secretarilor generali în evoluția și dezvoltarea organizației.

INFLUENȚA CARACTERISTICILOR MĂRII NEGRE ASUPRA OPERAȚIILOR ÎNTRUNITE

În cadrul acestui demers, se propune identificarea unor caracteristici militare ale Mării Negre, din punctul de vedere al unei mări semiînchise, caracteristici care pot influența desfășurarea unei acțiuni militare în context întrunit. Astfel, se va sublinia rolul și locul structurilor de forțe navale prin valorificarea potențialului optim pentru sprijinul acțiunilor de la litoral, desfășurate de structurile de forțe terestre. Noutatea acestui demers este subliniată de faptul că cercetarea are la bază rezultatul cooperării specialiștilor din cadrul Forțelor Navale Române cu specialiști din cadrul Forțelor Terestre, obținut în urma desfășurării unor jocuri de război și utilizării altor instrumente de cercetare, specifice domeniului științei militare. Originalitatea constă tocmai în faptul că misiunile particulare ale Forțelor Navale pe timpul sprijinului acordat Forțelor Terestre au fost identificate de autori prin experiența acumulată în cadrul unor exerciții desfășurate în cadrul Universității Naționale de Apărare „Carol I”. Produsul obținut va realiza acea corespondență între caracteristicile Mării Negre și capabilitățile necesare, destinate manifestării puterii maritime, printr-un răspuns adecvat în cazul unor acțiuni militare întrunite, care să contribuie la sprijinul intereselor naționale pe mare și pe fluviu.

INTEGRAREA PROCESELOR DE DEZVOLTARE A CAPABILITĂȚILOR - DEMERS NECESAR ÎN VEDEREA CREȘTERII NIVELULUI DE EFICACITATE

În condițiile unui viitor tot mai incert, pentru că timpul trecut nu poate fi recuperat, singurul la îndemână rămâne cel din viitor. Așadar, planificarea apărării este, de fapt, despre planificarea unui viitor incert, despre reducerea nivelului de incertitudine sau despre creșterea nivelului de toleranță la incertitudine. De aceea, considerăm că este momentul să trecem la planificarea prospectivă, la reprioritizarea componentelor conducerii, cu accent pe previziune, cu atât mai mult cu cât observăm noul specific al mediului de securitate, în vederea alegerii, dezvoltării și menținerii acelor capabilități care să răspundă provocărilor actuale și viitoare. În cadrul acestui articol vom analiza toate aceste aspecte, în încercarea de a evidenția faptul că integrarea eficientă a acelor elemente care conduc la obținerea și menținerea capabilităților optime trebuie să reprezinte o acțiune sinergică în demersul creșterii eficacității acțiunilor militare.

ROLUL SERVICIILOR DE INTELLIGENCE ÎN POLITICA EXTERNĂ AMERICANĂ.

Această lucrare prezintă rolul serviciilor de intelligence în politica externă americană, utilizând ca studiu de caz conflictul din Afganistan din perioada 1979-1989. Astfel, lucrarea are în vedere acțiunile (și inacțiunile) serviciilor de intelligence americane, scoțând în evidență limitările serviciilor în acea perioadă. Pentru acestea, este important de prezentat atât contextul declanșării invaziei din Afganistan, cât și cele două perspective (americană și sovietică) asupra acestui conflict. Am considerat necesară și o analiză a perspectivei sovietice asupra conflictului și, mai ales, asupra intervenției americane în Afganistan, pentru a prezenta cât mai obiectiv contextul și desfășurarea evenimentelor. Folosind documente relevante, dar și poziții și mărturii ale unor oficiali care au lucrat în CIA (Central Intelligence Agency), în perioada conflictului din Afganistan, lucrarea arată modul în care deciziile de politică externă au fost luate de către administrațiile de la Washington, care s-au succedat în perioada 1979-1989, dar și modul în care serviciile de intelligence americane au influențat procesul decizional și, în mod evident, evoluția conflictului.

RELEVANȚA LUI WALTER LIPPMANN PENTRU SENSUL ATRIBUIT SECURITĂȚII DE CĂTRE ARNOLD WOLFERS

În prezent, definiția securității formulată, în 1952, de Arnold Wolfers în articolul „Securitatea națională ca un simbol ambiguu” este frecvent citată în domeniul studiilor de securitate, în timp ce definiția acestui concept, propusă de Walter Lippmann într-o carte din 1943, intitulată „Politica externă a SUA: scutul republicii”, este în mare parte absentă din acest domeniu, o situație care nu facilitează analizarea conexiunilor dintre aceste definiții. Cu toate acestea, sunt autori care citează atât definiția securității formulată de Wolfers, cât și definiția acestui concept elaborată Lippmann, dar aceștia fie nu menționează existența unor conexiuni între cele două definiții, fie le remarcă dar nu le investighează, motiv pentru care nu a fost realizată încă o analiză detaliată a acestei probleme. Pentru a elimina această lacună din studiul primelor etape ale dezvoltării studiilor de securitate, în acest articol este realizată o analiză aprofundată a legăturilor de natură logică dintre cele două definiții ale securității, iar concluzia acestui demers este aceea că reflecția lui Wolfers asupra securității a avut rolul de a explica aspecte implicite ale definiției acestui concept formulată de Lippmann, dar că, în cele din urmă, și, într-un anumit sens, în mod neintenționat, Wolfers a propus o altă definiție a securității.