Ion Barbu: ”Pădurile noastre au fost gestionate de așa manieră încât diversitatea biologică s-a menținut la cote maxime. În Carpați se află poate singurele păduri din Europa în care piramida trofică și prezența tuturor formelor de viață a rămas nederanjat”

Ion Barbu s-a născut, acum 69 de ani, în inima Deltei Dunării, în satul Sarinasuf, absolvind, ca șef de promoție, Facultatea de Silvicultură din Brașov, în 1971. De atunci, cu mici excepții, a lucrat în cercetarea științifică, la Stațiunea Experimentală de Cultură a Molidului din Câmpulung Moldovenesc. A publicat mai bine de 100 de articole științifice, cărți și monografii în reviste și publicații de prestigiu internațional. Cadru didactic universitar cu personalitate, Ion Barbu a condus și coordonat numeroase proiecte de cerectare internaționale. Doctor în silvicultură, din 1982, cunoaște engleză, germană și franceză. Ion Barbu ar trebui considerat drept cercetătorul științific care are voință de adevăr, putând fi lesne perceput ca un chirurg al silviculturii românești. Critic, exigent, deosebit de realist, profesorul nu se sfiește să arate tumoarea și să insiste pentru îndepărtarea acesteia. Prezintă și soluții, fapt remarcabil, în zilele noastre, chiar și pentru specialiștii silvici care încă mai caută vinovați decât rezolvări. Potrivit opiniei domniei sale, pădurea românească, prin marea sa diversitate și prin gradul ridicat de naturalitate - comparativ cu pădurile din alte țări europene - are un mare potențial și o valoare genetică deosebită. Amenințarea cea mai mare o constituie goana după materia primă principală pe care o produce pădurea, lemnul, singurul sortiment solicitat de firmele străine fiind lemnul de calitate superioară, lemnul de cherestea, toate celelalte produse ale pădurii nemaiavând cerere, din cauza distrugerii industriei autohtone a lemnului care, altădată, valorifica și sortimentele inferioare. Acest fapt a determinat nu numai o reducere drastică a locurilor de muncă, dar și o rentabilitate redusă a economiei forestiere pe ansamblu, ponderea în PIB a economiei forestiere scăzând de circa cinci ori în ultimii 30 de ani. De altfel, nici serviciile ecosistemice generate de pădure nu sunt valorificate la întregul lor potențial, fiind departe vremea când acestea vor fi plătite în vreun fel. Spre exemplificare, nimeni nu a plătit încă vreu cent pentru serviciul hidrologic major pe care pădurile îl exercită în beneficiul celor care au devenit stăpânii producției de energie electrică, în țara noastră. Mai mult, nici proprietarii de păduri, ale căror suprafețe cad în zonele strict protejate ale parcurilor naționale și parcurilor naturale din țara noastră, nu au fost compensați în vreun fel. Din păcate, în ultimii ani a intervenit și degradarea tehnicității și tehnologiilor utilizate în exploatarea pădurilor, în locul instalațiilor pe cablu fiind folosite preponderent tractoarele, cu impact distructiv asupra solului, a puieților și asupra arborilor rămași. Nu în ultimul rând, astăzi, o mare parte a mass-media și anumite organizații neguvernamentale și-au făcut un țel din denigrarea slujitorilor pădurii. Dar, dacă ar fi ascultați și silvicultorii, probabil că adevărul s-ar afla mai lesne. Faptul că România are încă o rezervă importantă de păduri primare, neafectate de factorul antropic, se datorează grijii generațiilor de silvicultori. În majoritatea țărilor europene, astfel de păduri lipsesc, iar testele internaționale de proveniență cu specii evidențiază că ecotipurile din țara noastră pot fi utilizate cu succes în reconstrucția ecologică a unor întinse zone forestiere din Europa centrală și de vest. Exportul de material genetic din țara noastră poate demonstra Europei superioritatea soluțiilor de management forestier românesc, susține Ion Barbu. Fascinat de pădurile-galerii de sălcii și plopi ale copilăriei, dorind să cunoască și alte păduri, Iona Barbu a ajuns să descopere diversitatea pădurilor, suficient cât să-i transforme întreaga existență. Curios și, deopotrivă, înțelept, Ion Barbu excelează în a vedea pădurea dincolo de bine și de rău, rămânând mereu în avanposturile cunoașterii, dar și un împătimit al diseminării acesteia. Potrivit opiniei domniei sale, viitorul silviculturii românești înseamnă: Competență. Fermitate. Eficiență.

Pădurile virgine în inima Europei. Importanța, situația curentă și viitorul pădurilor virgine ale României

Raportul „Pădurile virgine în inima Europei” (2021), autori; Rainer Luick, Albert Reif, Erika Schneider, Manfred Grossmann și Ecaterina Fodor este o analiză detaliată a importanței, situației actuale și viitorului pădurilor seculare din România. Autorii subliniază marea lor simpatie față de România și abordează importanța ultimelor păduri seculare din Carpații românești pentru moștenirea naturală a Europei. De asemenea, sunt descrise detaliat neputința și lipsa de interes din partea instituțiilor statului în protejarea pădurilor seculare și virgine. Investigațiile asupra corupției profunde și imixtiunii criminale în sectoarele silviculturii și exploatării lemnului scot la iveală interferențe șocante între politică, administrație și corporații. Existând informații asupra tăierilor la scară mare în arii protejate, studiul este centrat pe întrebarea de ce instituțiile UE au avut reacții puține în decursul multor ani la aceste probleme. Autorii cer ca protecția ultimelor păduri virgine din centrul Europei să devină o preocupare a organismelor pan-europene. Acest demers este formulat ca un element cheie pentru Strategia pentru Biodiversitate a Europei până în 2030. România ar deveni astfel un test de litmus asupra șanselor de reușită ale strategiei.

A VI-a ediție a Sesiunii Naționale de Comunicări Științifice Studențești, pe teme de Silvicultură și Protecția Mediului, online, 28 mai 2021

Cea de-a VI-a ediție a Sesiunii Naționale de Comunicări Științifice Studențești pe teme de Silvicultură și Protecția Mediului s-a desfășurat în data de 28 Mai 2021 în format online. La acest eveniment au participat 28 de studenți, afiliați la 3 universități de profil; Universitatea ”Transilvania” din Bașov, Universitatea ”Ștefan cel Mare” din Suceava și Universitatea din Oradea. Subiectele prezentărilor au fost diverse, tratând diferite aspecte legate de Silvicultură, Entomologie, Dendrometrie, Economie forestieră, Management cinegetic, Botanică, Dendroclimatologie precum și altele discipline ce țin de domeniul silvic. Prezentările au fost susținute online, sub formă de videoconferință, fiind transmise în timp real pe o binecunoscută rețea de socializare. Putem afirma că această sesiune a avut un rol multiplu, precum îmbunătățirea abilităților de comunicare a studenților participanți, oportunitatea de a-și disemina rezultatele cercetărilor, de a creea o legătură de comunicare între studenții celor 3 universități și nu în ultimul rând de a-i stimula să rămână activi în cercetarea silvică.

Fem4Forest - Păduri în mâinile femeilor

Proiectul ”Fem4Forest – Păduri în mâinile femeilor” este un proiect cofinanțat de Uniunea Europeană care își propune să aplice metode și instrumente inovatoare în vederea integrării femeii la locurile de muncă și în procesele de luare a deciziilor în sectorul forestier din regiunea Dunării, șă conducă la un schimb de bune practici cu privire la un rol mai activ al femeii specialist silvic sau proprietar de pădure și la sprijinirea femeilor prin creșterea egalității de șanse în privința oportunităților de angajare și de promovare.

Evaluarea performanței culegătorilor de produse forestiere nelemnoase din Republica Moldova prin intermediul metodei neparametrice de analiză a frontierei posibilităților de producție (DEA)

Lucrarea abordează un subiect actual și important a cărui studiere este absolut necesară societății și sectorului de produse forestiere nelemnoase (PFNL). Motivația studiului a fost reliefarea importanței științifice și practice a PFNL pentru comunitățile rurale și pentru întreaga ramură silvică. Alegerea temei de cercetare este justificată de interesul din ce în ce mai ridicat față de PFNL la nivel național și internațional. Scopul cercetării a fost studierea performanței culegătorilor produselor forestiere nelemnoase prin intermediul metodei neparametrice de analiză a frontierei posibilităților de producție (data envelopment analysis DEA). Studiul prezent este o aplicație a metodei DEA menită a diferenția culegătorii PFNL eficienți de cei ineficienți, în vederea creșterii continue a productivității și eficienței muncii. Datele primare au fost obținute în rezultatul anchetării pe un eșantion de 510 persoane din 164 localități, răspândite în cele 16 raioane din R. Moldova. În cadrul anchetei au fost incluse 172 de variabile care au descris activitățile de bază în procesul de culegere a PFNL. Prelucrarea statistică a informației primare în baza de date s-a efectuat cu ajutorul aplicației SPSS (Statistical Package for the Social Sciences), prin metoda componentelor principale, unde au fost incluse unele variabile nominale și numerice. Rezultatele arată că cei mai eficienți culegători de PFNL sunt persoanele care culeg de pe terenurile degradate, gestionate de primărie, cu scopul de a vinde, recoltându-le prin scuturare sau tăiere, procesându-le sub formă uscată, unde există un punct de colectare. Profilul tip al culegătorilor eficienți mai presupune că aceștia merg la cules cu cunoscuții, se deplasează cu mașina până la 10 km și consideră că această activitate contribuie foarte mult la venitul familiei.

Analiza influenței disturbanțelor asupra diversității speciilor forestiere din Ocolul silvic Râșca folosind modelul LandClim

Diversitatea specifică reprezintă o modalitate directă de evaluare a biodiversității, iar indicele de entropie Shannon este cel mai frecvent utilizat. Diversitatea speciilor forestiere variază în limite largi între diferite zone sau regiuni. Modelul LandClim este potrivit pentru a surprinde dinamica vegetației forestiere la scări temporale și spațiale mari, cât și efectele unor disturbanțe asupra diversității, care diferă în funcție de anumite particularități climatice, de mediu sau de amplasare a ecosistemelor afectate. Scopul lucrării este de a identifica cum este afectată diversitatea speciilor forestiere de disturbanțe într-un scenariu climatic care proiectează schimbări climatice cu un impact redus și care este evoluția diversității speciilor la diferite clase altitudinale și de expoziție. Simulările dinamicii compoziționale efectuate în acest studiu arată că, odată cu creșterea intensității și dimensiunii disturbanțelor, de la scenariul fără astfel de evenimente spre cel cu disturbanțe mixte, se majorează valorile diversității speciilor. Totodată, creșterea în altitudine conduce la o diferențiere mai clară a diversității între scenarii. La altitudinile extreme, evoluția diversității este mai puternic influențată de expoziție, în timp ce altitudinile intermediare oferă o diversitate specifică relativ constantă în cazul evenimentelor disturbante mixte și antropice. Rezultatele simulărilor prezintă modul în care acționează disturbanțele și care sunt efectele acestora, ce trebuie nu doar înțeles ci și încorporat în sistemul de management forestier. Efectele pozitive, cu referire directă la creșterea diversității specifice, ar trebui valorificate, prin păstrarea speciilor pioniere inițial instalate. Acțiunea naturii și a silvicultorului ar trebui să fie măcar parțial convergentă, evitând omogenizarea specifică excesivă a arboretelor, impusă uneori de normative tehnice specifice prea rigide. Folosirea reacției naturale a unui ecosistem și încorporarea efectelor pozitive ale disturbanțelor naturale în managementul silvic poate reprezenta o modalitate adecvată de creare a unor arborete adaptate noilor realități climatice.

Abordarea serviciilor ecosistemice în certificarea forestieră FSC: studiu de caz pentru pădurile cu valoare ridicată de conservare din ocoale silvice de regim

Articolul prezintă o analiză a importanței procesului de certificare forestieră în identificarea și gestionarea serviciilor ecosistemice furnizate de Pădurile cu Valoare Ridicată de Conservare (PVRC). Datele au fost colectate din 13 rapoarte PVRC disponibile publicului larg care acoperă o suprafață totală de pădure de 117.507 ha. Procesul de identificare a PVRC a presupus cartarea a 28.882 ha de pădure care furnizează valori de conservare. Analiza datelor calitative ale rapoartelor s-a axat pe sursele de date folosite în procesul de identificare a PVRC, grupate în cinci categorii: (i) amenajamente silvice; (ii) planuri de management ale ariilor naturale protejate; (iii) alte surse de date disponibile; (iv) consultări publice cu factorii interesați și (v) implicarea personalului silvic. Rezultate au arătat că 80% din zonele identificate ca PVRC provin din informațiile obținute din amenajamentele silvice. Acestea fac referire la serviciile ecosistemice de reglare (protecția apelor, eroziunea solului și calitatea aerului) și la pădurile încadrate în zona de protecție strictă a ariilor naturale protejate. Procesul de identificare PVRC ajută la armonizarea între planurile de management Natura 2000 și amenajamentele silvice, în special, prin cartarea prezenței speciilor rare și amenințate și a habitatelor. O valoare adăugată de procesul PVRC este identificarea serviciilor culturale prin consultări publice cu factorii interesați și implicarea personalului de teren. Serviciile adiționale identificate în procesul de certificare oferă exemple pentru măsuri financiare prin care statul ar putea să recompenseze proprietarii de păduri pentru furnizarea de servicii ecosistemice peste limita cerută legal de amenajamente. În concluzie, analiza subliniază faptul ca amenajarea pădurilor oferă un cadru riguros de identificare a serviciilor ecosistemice forestiere, certificarea forestieră adăugând însă cerințe suplimentare de gestionare și de monitorizare a gradului de furnizarea a serviciilor ecosistemice.

PROFIL DE PROFESOR : dr. ing. Radu ICHIM – 100 de ani de la naștere

Pe 21 februarie, 2021, silvicultura românească a omagiat discret, așa cum i-a fost întreaga viață, un secol de la nașterea profesorului dr.ing. Radu Ichim, fondatorul stațiunii de cercetare a molidului de la Câmpulung-Moldovenesc. Personalitate marcantă a științei silvice din Bucovina, dr. Radu Ichim a impus, prin forța exemplului, un standard etic și profesional greu de egalat, ce este o continuă provocare pentru noi toți. Autorii acestui editorial trec în revistă atât cărțile de referință publicate de domnul dr. Radu Ichim cât și excepționala carieră profesională a acestuia. Excepțională atât prin amplitudine – practic, domnul dr. Radu Ichim a acoperit toate sectoarele în care un inginer silvic poate funcționa – cât și prin calitatea rezultatelor, cariera domniei sale este strâns legată de silvicultura și cultura Bucovinei, în care s-a format. A absolvit un prestigios liceu „Eudoxiu Hurmuzachi” din Rădăuți, după care a urmat cursurile Facultății de silvicultură din București, pe care a absolvit-o în 1944. Pe lângă amplele și numeroasele rapoarte de cercetare, articole și cărți, principalul rezultat al prodigioasei sale activități este chiar revista Bucovina Forestiera.

Evaluarea și prognoza riscurilor biotice în pădurile din Ucraina

În această lucrare se prezintă o serie de modalități privind evaluarea impactului dăunătorilor din plantațiile tinere (în plantațiile de pin silvestru cu vârsta până la 5-7 ani), a defoliatorilor, precum și a insectelor xilofage. În cazul plantațiilor tinere se prezintă o modalitate de a evalua efectul vătămării diferitelor organe ale puieților de pin silvestru asupra supraviețuirii (mortalității), a ratei de creștere și a calității tulpinii, având în vedere vătămările produse asupra acelor, mugurilor, tulpinii, ramurilor, coletului și rădăcinilor, prin analiza simptomelor directe și indirecte. Vătămările produse de dăunători asupra aparatului foliar a arborilor sunt evaluate pe baza datelor privind densitatea populației critice și efective de dăunători, biomasa frunzișului din arbore și rata de hrănire a speciilor de insecte analizate. Biomasa frunzișului principalelor specii de arbori din arboretele artificiale sau naturale de pe teritoriul Ucrainei este folosită ca și reper pentru evaluarea stării de sănătate a arborelui. Astfel, densitatea populației larvelor necesară pentru a consuma 100% din frunzișul unui arbore sănătos este de 1,25, 2,5 și 6,25 ori mai mare pentru arborii de clasa 1, față de cei din clasele a 2-a, a 3-a și a 4-a. De asemenea sunt prezentate exemple privind evaluarea densității critice a populației de defoliatori și a riscului de defoliere pentru mai multe insecte polifage, atunci când se hrănesc pe stejar și frasin. Evaluarea vătămărilor fiziologice, tehnice și generale produse de mai mult de 200 de insecte xilofage prezente pe rășinoase și foioase se face pe baza sistemului de notare și clasificare propus de Mozolevskaya. Astfel, aceiași specie de insectă poate fi nedăunătoare, slab, moderat sau foarte dăunătoare, pentru diferiți arbori gazdă aflați în diferite regiuni, în funcție de densitatea populației și de factorii suplimentari care slăbesc arborii analizați.

Un arboret cu duglas verde (Pseudotsuga menziesii (Mirbel) Franco) și molid de Sitka (Picea sitchensis (Bong.) Carr.) din Ocolul silvic Obștea Săliște (Vâlcea)

Articolul prezintă rezultatele unui exercițiu de inventariere pe scară mică, realizat într-un arboret (u.a. 34B, U.P. I Săliște, Ocolul silvic Obștea Săliște) care include duglas verde (DF) și molid de Sitka (MOS, specie exotică utilizată foarte rar în România), instalat prin plantare (1,5 x 1,5 m) în anul 1962 în completarea regenerării naturale a fagului. La 60 de ani, duglasul se comportă mai bine decât molidul de Sitka în sens biometric, iar cele mai relevante caracteristici ale celor două specii sunt după cum urmează: - diametrul de bază maxim: 67,1 cm (DU) și 37,7 cm (MOS); - diametrul mediu al suprafeței de bază dg: 41,81 cm (DU) și 27,43 cm (MOS); - înălțimea maximă: 39,5 m (DU) și 30,5 m (MOS); - înălțimea corespunzătoare lui dg: 32,00 m (DU) și 24,95 m (MOS); - indicele de zveltețe mediu: 84 (DU) și 90 (MOS); - diametrul mediu al coroanei: 462 cm (DU) și 361 cm (MOS); - ambele specii prezintă un elagaj natural imperfect, ca și în alte culturi instalate în întreaga Europă. Duglasul verde s-a adaptat la condițiile locale ca și în alte părți din România, unde se întâlnește pe cca 12.700 ha, și prezintă un potențial ridicat de producție de lemn. Molidul de Sitka a fost capabil să supraviețuiască în condiții locale dificile (spre exemplu, altitudine mare, climat temperat-continental, foarte diferit de cel oceanic din arealul natural și de pe coastele nordice și vestice ale Europei), fără a produce la fel de mult lemn ca în alte țări europene gen Marea Britanie și Irlanda.